stránă (-ne),
s.f. –
1. (Înv.)
Teren, cîmp. –
2. Scaun, jilț pentru demnitari în
biserică. –
3. Scaunul dirijorului. –
4. Locul ocupat de cîntăreți în
biserică. –
5. Țarc de
noapte pentru
turmă. Sl.
strana „
parte, regiune” (Miklosich,
Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 372), cf. bg.
stran, sb., cr., slov.,
ceh.
strana. – Der.
stranic, adj. (înv.,
străin), cf. Coresi
limba stranică și striinată, unde se
vede că
stranic nu este din aceeași
familie cu
străin, (var. înv.
strainic), din sl.
stranĭnikŭ;
stră(i)nic, s.m. (
străin,
venetic), înv.;
stră(i)nici, vb. (a hoinări, a
umbla), înv.