stráșnic (-că),
adj. –
1. Teribil, de
temut. –
2. Violent, sever,
dur. Sl.
strašinŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 373; Pușcariu,
Dacor., VII, 466), cf.
pol.
strasznik (
monstru). – Der.
strașnic, s.m. (
specie de
ferigă, Asplenium trichomanes), din bg.
strašnik;
strășnici, vb. (a trata cu asprime; a maltrata);
strășnicie, s.f. (severitate, asprime; tenacitate;
groază);
năstrușnic, adj. (violent, teribil), cu pref. expresiv.