súliță (-țe),
s.f. –
1. Lance. –
2. (Olt.)
Săgeată. Sl. (slov., cr.,
pol.,
rus.)
sulica (Miklosich,
Lexicon, 903; Cihac, II, 380), cf. mag.
szuca. – Der.
sulițar (var.
sulițaș), s.m. (lăncier);
sulițică, s.f. (
plantă, Dorycnium herbaceum);
însulița, vb. (a
împunge, a
răni cu
sulița).