tacîm (-muri),
s.n. –
1. Accesoriu, echipament, dotație. –
2. Lucruri,
obiecte casnice. –
3. Obiectele de metal care se
pun la
masă. –
4. Serviciu de
masă. –
5. Bandă de muzicanți. –
6. Categorie,
soi. – Mr.
tăcîme, megl.
tăcǫm „îmbrăcăminte”. Tc.
takim (Roesler 603; Șeineanu, II, 340; Lokotsch 2000; Ronzevalle 114), cf. ngr. ταϰίμι,
alb.
takëm, bg.
takăm, sb.
takum.