tălmăcí (-césc, -ít),
vb. –
1. A interpreta, a
traduce. –
2. A explica, a
comenta. –
3. (Refl.) A se
lămuri cu cineva, a clarifica. – Var.
tîlmaci (și der.). Sl.
tlŭmačiti (Cihac, II, 400), cf. sb., cr.
tolmačiti,
pol.
tlomaczyć, mag.
tolmácsol. Este cuvînt oriental, cf. cuman.
telmać (Kuun 105). – Der.
tălmăci, s.m. (interpret, traducător), din sl.
tlŭmăcŭ, cf.
rus.
tolmač, germ.
Dolmetsch; tălmăciar, s.m. (înv., interpret);
tălmăcitor, s.m. (interpret);
tălmăcitură, s.f. (înv., explicație, interpretare);
tanaci, s.m. (interpret), din mag.
tanács (Drăganu,
Omagiu lui I. Bianu, București 1927, 137).