teáră (-éri),
s.f. – Urzeală depănată pe
sul. – Var. Mold.
tară. Mr.
teară „
caimac”. Lat.
tēla (Burlă,
Conv. lit., XIV, 281; Pușcariu 1724; REW 8620), cf. it., prov., cat., sp.
tela, fr.
toile. Der. din per.
tär „
fir, fibră” (Lokotsch 2022) nu pare probabilă.