tencuí (-uésc, -ít),
vb. – A acoperi zidul cu un strat de mortar. – Var. înv. tincui. Germ. tünchen „a albi” prin intermediul pol. tynkowac (Cihac, II, 407; Tiktin). – Der. tencuială, s.f. (strat de mortar); tencuitor, s.m. (meseriaș care tencuiește).