tibișír (-re),
s.n. –
Cretă. – Mr.
tibișire. Tc.
tebeșir, din arab.
tabâśir „
zahăr de
trestie” (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 1965; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεμπεσίρι, bg.
tebešir, cf. fr.
tabaschir 1615 (concrețiune silicoasă în
nodurile de bambus), it.
tabascir 1829, engl.
tabaxir, tabasheer, germ.
Tabaschir,
port.
tabaxir (Battisti).