tîmpănă (-pene),
s.f. –
Dairea,
tobă,
darabană. – Var.
tîmpină, timpină, tîmpăne. – Mr.
timpiná, timpină, megl.
tompănă. Sl.
timĭpanĭ (Cihac, II, 410; Byhan 337; Tiktin; Vasmer,
Gr., 142; Candrea) din mgr. τύμπανον; se
poate presupune o
formă sl.
tąpanŭ, care
ar explica și bg.
tăpan, sau
chiar o alterare
im ›
îm,
greu de explicat în elementele sl. Din acest motiv, Pușcariu,
Lr., I, 281,
preferă să
pornească de la un lat.
*tympenum ‹
tympanum, care nu pare mai
clar.
Sec. XVI, înv.