tindéche (-chi),
s.f. –
Stinghie care ține pînza întinsă la războiul de
țesut țărănesc. – Var.
tindeică. Banat tinzaică, Olt.
tindec. Megl.
(s)tindecl’ă. Lat.
tendĭcŭla (Pușcariu 1738; REW 8641), cf. friul.
tendela, prov.
endiyo. Der.
directă de la
tinde (
Pascu,
Suf., 237;
Iordan,
Dift., 158), este mai
puțin probabilă.