tip (-puri),
s.n. – Individ, personaj. Fr.
type, cf.
tipos. – Se folosește în limbajul familiar ca m. (pl.
tipi) pentru a
indica pe un individ necunoscut, uneori cu
nuanță depreciativă, cf. sp.
tipejo. Este dubletul lui
tipă, s.f. (
literă tipografică), din it.
tipo.