tîrnă (-ne),
s.f. –
1. Coș mare de
răchită, de
nuiele. –
2. Stup de
nuiele. –
3. (Olt.) Botniță care se pune la
vite pentru a
le împiedica să
pască. Origine incertă. Se consideră der. din bg.
trăvna, sb.
trnka (Cihac, II, 402; Tiktin; Candrea; bg.
tărna, adăugat de Conev 74, pare să provină din
rom.), în legătură cu sl.
trŭnŭ „
spin”, cf.
tîrn. Această der. este posibilă,
dar nu încetează să fie bătătoare la
ochi apropierea de mgr. τράνα, lat. med.
trana „împletitură de
nuiele” (Goelzer,
Bull. Du Cange, III, 159), de origine necunoscută.