țîțîí (-i, -ít),
vb. –
1. A dîrdîi, a
clipi, a trepida. –
2. A palpita, a zvîcni. –
3. A cînta
greierul. –
4. A
scoate tremolouri de către un instrument. – Var.
țîțîia, țîții. Creație expresivă, cf.
hîțîi, fîțîi, bîțîi, țîrîi. – Der.
țîțîială, s.f. (tremur, palpitație, dîrdîială; tremolo);
țîțeică (var.
țițeica), s.f. (Olt., Trans., balansoar);
țiței, s.m. (
zer de
lapte acru; petrol
brut) probabil numit
așa pentru că
forma o
masă densă care tremura;
țîțînă (var.
țițină), s.f. (
balama; furuncul), mr.
țînțînă (
direct de la
țîță, după Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni, I, 306; Cihac, II, 436 și Pușcariu 1742; de la un lat.
*titῑna, după
Pascu, I, 173);
țuțula, vb. (Trans., a legăna);
țuțul, s.n. (Trans., balansoar,
leagăn).