tivíc (-curi),
s.n. – Laț,
coardă. Origine necunoscută. Der. din tc.
tevfik „sfîrșit” (Scriban) este improbabilă. Trebuie să fie cuvînt identic cu
tivig, s.n. (
Banat,
stinghie). – Der.
tivilincă, s.f. (intrument primitiv pentru a
împleti lațuri de
păr de
cal sau de
capră);
tivilichi, s.n. (pieptar,
corset);
tivilichie, s.f. (pieptar),
cuvinte pe care Șeineanu, II, 363
le explică
pornind de la
ilic „pieptar” cu
primul element obscur.