țivlí (-lésc, -ít),
vb. – A
țipa, a țiui, a piui. – Var.
țîvli, țifli. Sl.
cviliti „a plînge” (Tiktin). – Der.
țivluitoare, s.f. (țipătoare, țiuitoare,
fluier);
țuvloaie (var.
țifloaie, țifoaie), s.f. (țipătoare;
flaut,
fluier; adv., se
zice despre burta umflată), ultimul sens probabil prin analogie cu aspectul
obrajilor umflați la cîntatul cu țuvloaia;
țifloia, vb. refl. (a se
umfla cu mîncare).