tóbă (-be),
s.f. –
1. Tambur. –
2. Culoare la
jocul de
cărți. –
3. Un
tip de
salam. – Var. Mold., Trans.
dobă (și der.). Mag.
dob (Tiktin; Gáldi, 89 și 150). – Der.
tobaș, s.m. (Trans., toboșar), din mag.
dobos, dublet al lui
toboș, s.m. (tort), cf. sb.
doboš „tartă”. Este bg.
toba care pare că provine din
rom. (Capidan,
Raporturile, 234).