țop
interj. – Exprimă
ideea de
salt sau de săritură neașteptată. – Var.
țup(a), țopa. Creație expresivă: cf.
hop, țuști și REW 8960b, sb., slov.
cop, rut.
cuppā (Candrea). – Der.
țopăi (var.
țupăi), vb. (a
sări, a
sălta; a dansa
prost);
țopăială, s.f. (săritură;
dans);
țoapă, s.f. (mitocan,
dobitoc);
țopîrlă (var.
țopîrcă), s.f. (țăran,
bădăran);
țopîrlan, s.m. (mîrlan, mitocan), cf. ngr. τσοπάνης.