trandafír (-ri),
s.m. –
1. Roză. –
2. Cîrnat. – Mr.
trandafir, trandaf(i)lă, megl.
trindáfil. Ngr. τρ(ι)αντάφυλλο (Cihac, II, 707; Roesler 577; Sandfeld 18), cf.
alb.
trandafilj, bg.
trandafil (Conev 49). Sensul al doilea nu este
clar; după Scriban, datorită mirodeniilor pe care
le conține. – Der.
trandafiriu, adj. (
roz).