trapéză (-ze),
s.f. – Sufragerie a unei
mănăstiri. Mgr. τραπέζα „
masă” prin intermediul sl.
trapeza (Murnu, 57; cf. Vasmer,
Gr., 143), cf. bg.
tărpez, sb.
trpeza. Este dubletul lui
trapez, s.n., din fr.
trapèze. – Der.
trapezare, s.f. (refectoriu), din mgr. τραπεζαρεïον, cf. sl.
trapezarĭ (Conev 108);
trapezărie, s.f. (refectoriu), cu suf. -
ie;
trapezar(iu), s.m. (
persoană care pune
masa într-o
trapeză).