treierá (-r, -át),
vb. – A separa
semințele cerealelor de restul
plantei. – Var.
treera, triera. – Mr.
triγir(are), megl.
trăir(ari). Lat.
tribŭlāre (Densusianu,
Hlr., 168; Koerting 9722; Pușcariu 1759; REW 8885), cf. it.
trebbiare (sard.
triulare), prov.
treblar, sp.
trillar,
port.
trilhar. – Der.
treier (var.
Mod.
trier), s.n. (treierare,
treierat);
treierat, s.n. (acțiunea de a
treiera);
treierător, s.m. (
persoană care se ocupă cu treieratul);
treierătoare, s.f. (
femeie care
treieră;
mașină de
treierat);
treieriș, s.n. (
treierat);
treierătură, s.f. (grîu
treierat).