tricóu (-uri),
s.n. –
1. Tricot, împletitură din ochiuri. –
2. Jerseu, pulover,
gen de împletitură. – Mr.
trico. Fr.
tricot; pentru teminație, cf.
cadou, carou. – Der.
tricota, vb. (a
împleti), din fr.
tricoter;
tricotaj, s.n. (împletitură), din fr.
tricotaje.