trifói (-i),
s.m. –
1. Plantă (Trifolium alpestre, T.
pratense, T. repens). –
2. Plante furajere (Menyanthes trifoliata, Medicago falcata, M. sativa, M. lupulina). – Var.
Banat tîrfoi. Mr.
trifol’u. Lat.
trĭfǒlĭum (Diez, I, 425; Pușcariu 1762; Candrea-Dens., 613; REW 8899), cf. it.
trifoglio, prov.
trefuelh, fr.
trefueil, alb.
tërfoj (Philippide, II, 656). Pînă la un moment
dat s-a
pus la îndoială
faptul că
ar fi moștenit în
rom.;
dar mr. și
alb.
par să-l
dovedească; contaminarea cu ngr. τρυφύλλι (Candrea-Dens., 613) sau cu
trei (
Pascu,
Beiträge, 16) nu este o
ipoteză necesară. Este dubletul lui
treflă, s.f. (
trifoi, culoare de
cărți de
joc;
cataramă în
formă de
trifoi), din fr.
trèfle. – Der.
trifoiște, s.f. (cultură de
trifoi;
plantă, Menyanthes trifoliata);
trifoiaș, s.m. (varietate de
trifoi, Trifolium
procumbens);
trifoios, adj. (în
formă de
trifoi, se
zice despre o varietate de
măcriș). – Din
rom. provine rut.
tryfoi (Miklosich,
Wander., 20).