trómbă (-be),
s.f. –
1. Trompetă. –
2. Vîrtej, tub de ventilație a
vapoarelor. Ngr. τρόμπα. Eset dubletul lui
trompă, s.f. (canal interior; trompetă; Arg.,
nas), din fr.
trompe; der.
trompetă (mr.
trumbetă), s.f., din fr.
trompette (mr. din it.
trombetta › ngr. τρουμπέτα);
trompet (var.
trompetaș), s.m. (trompetist).