úrbe (-bi),
s.f. –
Oraș. Lat.
urbem (
sec. XIX). Înv., are un sens
puțin ridicol, datorită folosirii lui de către Caragiale. – Der.
urban, adj., din fr.
urbain;
urbanitate, s.f., din fr.
urbanité;
urbar(iu), s.n. (
cadastru), înv., în Trans. din germ.
Urbarium;
urbarial, adj. (de
cadastru).