úric (-ce),
s.n. –
1. Moștenire, fermă, proprietate rurală transmisă prin succesiune. –
2. Înscris de confirmare a unei moșteniri. –
3. Document,
hrisov. – Mag.
örök (Tiktin; Gáldi,
Dict., 98). Der. din sl.
urokŭ „sentință” (Miklosich,
Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 441) nu este posibilă.
Apare în documentele slavorom. din 1392. – Der.
uricar, s.m. (
logofăt,
pisar).