ursí (-sésc, -ít),
vb. –
1. A predestina, a determina
soarta sau o anume
stare superioară în viitorul unei
persoane. –
2. A
meni, a ordona, a semnala. – Var.
ursa și der. Mr.
ursescu, ursire. Ngr. ỏρίζω, viitor ỏρίσω „a determina” (
Pascu, II, 98; Tiktin; Candrea), cf. bg.
orisvam. După părerea greșită a lui Cihac, II, 203, cuvînt identic cu
a urzi cf. împotrivă Pușcariu 1839. – Der.
ursit, adj. (predestinat; s.n., predestinație, destin; s.m., tînăr predestinat să fie
bărbatul unei
femei, viitor logodnic);
ursită, s.f. (destin,
soartă; viitoare logodnică);
ursitor, s.m. (prezicător, ghicitor);
ursitoare, s.f. (
soartă, personificare antropomorfică a predestinării; prezicătoare, ghicitoare;
femeie care
conduce jocurile de
ajun), cuvînt de
uz general (
ALR, I, 241);
preursi, vb. (a predestina), cuvînt
creat după fr.
prédestiner.