vîltoáre (-ori),
s.n. –
1. Vîrtej, bulboană. –
2. (Trans.)
Piuă. – Var.
vultoare. Creație expesivă, probabil var. disimilată a lui
vîltoare. Legătura cu un lat.
*voltorĭa (Pușcariu 904) sau lat.
volutŭlāre, it.
voltolare (Tiktin; Candrea; REW 9441) este improbabilă. – Der.
vîltura (var.
vîltora, învîltora, Trans.
vultora, văltura), vb. (a da la
piuă; refl., a se învîrteji). Cf.
Iordan,
BF, II, 187.