volintír (-ri),
s.m. – Soldat voluntar. Fr.
volontaire prin intermediul germ.
Volontair, rus.
volontjor (Sanzewitsch 212), cf. bg.
volontir. – Der.
volintiresc, adj. (voluntar);
volintirime, s.f. (
trupă de voluntari). Este dubletul lui
voluntar, s.m., din același cuvînt fr.