zăpușí (-ș-esc, ít),
vb. – A sufoca, a înăbuși. Sl.
zabŭšiti, sb.
zabušiti „a sufoca”, cf.
zăpsi, bg.
zapušam „a
astupa”, din sl.
puchŭ „respirație” (Tiktin). După Candrea, din sb.
zapušiti „a
umple de
fum”. – Der.
zăpuc (var.
zăpușeală, înv.
zăpuh), s.n. (
căldură, dogoare);
zăpușitor, adj. (înăbușitor);
înzăpuși, vb. (a înăbuși).