zárvă (-ve),
s.f. –
1. Gălăgie,
larmă. –
2. Ceartă, gîlceavă. Sl.
zarŭvati, de la
rŭvati „a
lupta” (Miklosich,
Lexicon, 807; Cihac, II, 470; Conev 95), cf. slov.
zrvati. – Der.
zărvăi (var.
zărvui), vb. (a
face zgomot);
zărvi, vb. (a
lupta), înv.;
zărghit, adj. (
țicnit), în Mold., pare să fie o pronunțare locală a lui
zărvit (Tiktin);
dar această explicație nu este
foarte convingătoare.