zarzavát (-turi),
s.n. – Verdeață,
legume. – Mr.
zărzavate, megl.
zărzăvat. Tc. (per.)
zarzavat (Roesler 592; Șeineanu, II, 388; Lokotsch 1747), cf. ngr. ζαρζαβάτι, bg., sb.
zarzavat. – Der.
zarzavagiu, s.m. (vÎnzător de
fructe și verdețuri), din tc.
zarzavatci.