zéghe (-ghi),
s.f. –
Haină lungă, șubă. – Var.
zeche. Origine necunoscută.
Apare din
sec. XVII. Der. din lat.
setŭla, de la
seta (Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni, I, 311), sau din lat.
decŭla, de la
decus „
podoabă” (Pușcariu,
Conv. lit., XXXIII, 459) nu este probabilă, cf. Tiktin. Mag.
zeke (Cihac, II, 540) și
săs.
säcke provin din
rom.