zimț (-ți),
s.m. –
1. Dinte mare,
colț, vîrf. –
2. Crenel. –
3. Crestătură pe
marginea monedei. –
4. Monedă de
aur, ducat,
galben. –
5. Tindeche la războiul de
țesut. – Var.
zimte. Sl.
ząbŭ „
dinte”, prin intermediul unui dim. *
ząbĭcĭ (Tiktin; Conev 66; Candrea), cf. bg.
zăbec, sb.
zubac. Der. din germ.
Sims (Lacea,
Dacor., III, 746; Scriban) pare mai
puțin probabilă. – Der.
zimța (var.
zimț(u)i), vb. (a
face zimți, a
cresta, a stria). – Cf.
zîmba, zăbală.