zlot (-ți),
s.m. – Monedă de
aur, ducat. – Mr.
zloată. Pol.
złoty, din
rus.
zlotyĭ, sl.
zlatŭ „
aur” (Miklosich,
Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 540), cf. ngr. ζόλοτα, mag.
izlot. – Der.
zlotaș, s.m. (strîngător de impozite), înv.;
zlătar (var.
zlotar, megl.
zlătar), s.m. (căutător de
aur,
țigan aparținînd
grupurilor care
căutau nisipuri aurifere; aurar), din sl.
zlatarŭ;
zlătărie, s.f. (
meseria de căutător de
aur);
zlatiță, s.f. (lingou, rondelă),
sec. XVII, înv., din sl.
zlatica;
Zlatoust (var.
Zlataust), s.m. (Crisostomul), din sl.
Zlatoustŭ, trad. din gr.