ATLANTIC, Oceanul ~
, ocean situat între Europa,
Africa și cele două
Americi, care comunică cu Oc. Înghețat prin Str. Davis și Danemarcii, iar în S cu
Antarctida; 106,6 mil. km
2 (91,6 mii km
2 fără mările mărginașe). Ad. medie: 3.600 m; ad. max.: 8.742 m (în fosa Puerto Rico). Are un volum de 329,7 mil. km
3 de
apă. Salinitate: 34-37,3 ‰. Temperatura
apei variază de la c. 28ºC la Ecuator, pînă la 6ºC la 60º lat. N și -1ºC la 60º lat. S. Forma lui se aseamănă cu un mare „S”, țărmurile de E și V fiind aproape paralele. Numeroase ins. și arh. (supr. totală 1,07 mil. km
2) unele de origine vulcanică (
Ascensión, Sf. Elena,
Azore, Canare etc.). Dintre curenții oceanici care îl străbat cei mai importanți sînt: Golfstromul, Benguelei, Groelandei și Braziliei. Numeroase mări mărginașe (
Baltică, Nordului, Mediterană,
Caraibilor etc.) și golfuri largi (Guineii, Biscaya ș.a.). Șelful oceanic ocupă 10,3 la sută din supr. sa. Străbătut de importante căi de
navigație (2/3 din transporturile maritime comerciale
ale lumii). Bogate zone de pescuit (c 35 la sută din cantitatea de pește pescuit pe glob). –
Bătălia din ~, ansamblul operațiilor militare întreprinse în Oceanul
A. (1941-1944) în timpul celui de-al doilea război mondial, în cadrul căruia rolul principal a revenit războiului submarin. –
Charta Atlanticului, declarație semnată la 14 aug. 1941 de către președintele S.U.A., F.D. Roosevelt, și prim-min. britanic, W. Churchill, referitoare la scopurile războiului și organizarea postbelică a lumii. A contribuit la închegarea coaliției antihitleriste. –
Zidul A. = ansamblu de fortificații construit de germani de-a lungul coastelor atlantice
europene după înfrîngerea Franței (iun. 1940) pentru a se apăra în vederea unei eventuale debarcări a Aliaților.