BACTÉRIE
(‹ fr. {i}; {s} gr.
bakteria „baston”) s.f. (MICROBIOL.) Nume generic dat microorganismelor unicelulare, sporulate sau nu, cu structură foarte simplă; conțin un nucleu difuz, iar înmulțirea se face prin diviziune directă.
B. sînt împărțite în familii pe baza morfologiei (coci, bacili, vibrioni), a afinităților față de coloranții de anilină (bacili acido-rezistenți, germeni gram-pozitivi sau negativi etc.) și a proprietăților biologice: rezistența la temperaturi ridicate (
b. termofile), tipul de nutriție (
b. autotrofe sau heterotrofe), de respirație (
b. aerobe sau anaerobe), patogenitatea pentru om și animale. Prin ritmul rapid de multiplicare și prin acțiunea enzimelor proprii,
b. au un rol esențial în circulația carbonului și
azotului în natură (
b. nitrificante,
b. celulolitice,
b. de putrefacție), asigurînd echilibrul biochimic necesar existenței lumii vii.
B. sînt folosite pe scară largă în industria farmaceutică (în prepararea antibioticelor, vitaminelor), industria alimentară (în prepararea derivatelor de lapte, produselor alcoolice) etc.