BÁRIU
(‹ fr. {i}; gr.
barys „greu”) s.n. Element chimic (
Ba,. nr. at. 56, m. at. 137,34, p.t. 727ºC, p.f. 1696ºC) din grupa metalelor alcalino-pămîntoase, moale, alb-argintiu. Se găsește în natură numai sub formă de combinații. Funcționează în
starea de valență doi. Compușii săi se folosesc la fabricarea unor pigmenți minerali, a sticlelor optice etc. A fost descoperit de H. Davy, în 1808.