BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ
(‹
baltă) adj., subst.
1. Adj. Din regiunea
bălților.
2. S.n. art. Vînt local, cald și umed, care suflă din primăvară pînă în toamnă dinspre S (mai
ales în SE țării) în reg.
bălților Dunării.
3. S.m. Rasă primitivă locală de porci, pe cale de dispariție, din lunca inundabilă a Dunării.