ACCÉNT,
accente, s.n.
1. Scoaterea în relief a unei silabe, a unui cuvânt etc., prin mărirea intensității vocii sau prin intonație. ♦ Semn grafic care se pune uneori deasupra unei vocale, pentru a arăta că silaba respectivă este
accentuată. ♢ Expr.
A pune accentul (pe ceva) = a da (unei probleme) o atenție deosebită, a-i arăta un interes
deosebit. ♦ Semn grafic întrebuințat în scrierea unor
limbi, pentru marcarea timbrului unor vocale.
Accent grav. 2. Fel particular de a pronunța cuvintele într-o
limbă sau într-un dialect.
3. Intonație
afectivă; ton. – Fr.
accent (lat. lit.
accentus).