DESTÚL, -Ă,
destui, -le, adj., adv.
1. Adj., adv. (Care este) în
cantitate suficientă,
atât cât
trebuie.
2. Adj., adv. (Care este) în
cantitate sau în
număr mare;
mult. ♢ (Substantivat, n. pl.)
A suferit destule. 3. Adj., adv. (Care este) mai
mult decât trebuie,
prea mult. ♦ (Cu
valoare de
interjecție)
Ajunge!
încetează!.
4. Adv. (
Urmat de un
adjectiv sau de un
adverb de care se
leagă prin prep. „de”)
a) (
Exprimă ideea de
diminuare a
calității pozitive indicate de
adjectivul sau
adverbul pe care-l
însoțește)
Aproape...,
suficient de...,
relativ...
S-au înțeles destul de bine. b) (
Exprimă ideea de
sporire a
calității negative indicate de
adjectivul sau
adverbul pe care-l
însoțește).
Destul de puțin. Destul de rău. –
De4 +
sătul.