ABÁTE2,
abat, vb. III.
1. Tranz., refl. și intranz. A (se) îndepărta (de la o direcție inițială,
fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.). ♦ Refl. și tranz. A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
2. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A se produce în mod violent.
3. Refl. și intranz. A trece cuiva ceva prin minte, a-i veni o idee, o toană, un capriciu; a i se năzări.
4. Tranz. A întrista, a deprima, a mâhni, a descuraja.
Vestea l-a abătut. 5. Tranz. A doborî la pământ. – Lat.
abbattere, (4,5) din fr.
abattre.