ABȚIGUÍ
,
abțiguiesc, vb. IV. (Fam.)
1. Refl. A se îmbăta.
2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). ♦ Fig. A face cuiva un rău.
3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit);
p.ext. a falsifica. – Et. nec. –
abțiguíre s.f.;
abțiguit, -ă adj.