ACIZI
(‹ fr., lat.) s.m. pl. Compuși chimici care, conform teoriei disociației electronice (S.
Arrhenius, 1887), în soluție apoasă, eliberează ioni de hidrogen, au gust acru și înroșesc hîrtia de turnesol. Prin înlocuirea hidrogenului cu metale formează săruri. După numărul de ioni pe care îi eliberează,
a. pot fi
monobazici, dibazici etc., iar din punct de vedere al comportării electrolitice pot fi
tari și
slabi. A. sînt considerați, conform teoriei protolitice (Brönsted-Lowry, 1923), substanțe capabile să accepte electroni.