ADẤNC2, -Ă,
adânci, adj.,
I. 1. (Despre ape, cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se
află la o distanță (relativ)
mare de marginea de sus, de
suprafață. ♢ Expr. (
A ajunge, a trăi etc.)
până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată. ♢ Fig. (
Adverbial)
A privi adânc.
2. (
Adesea adverbial) Care se
află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală).
Rădăcină adâncă. Pădure adâncă ♦ Greu de străbătut; compact, des; întins, vast.
Adâncul frunziș al codrului (ODOBESCU). ♦ (
Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior; profund.
Suspin adânc. 3. (Despre plecăciuni, saluturi etc.;
adesea adverbial) Făcut prin înclinarea profundă a corpului.
4. (Despre voce, ton, timbru;
adesea adverbial) Jos, grav.
II. Fig.
1. (
Adesea adverbial) Care ține de esența, de fondul lucrurilor; temeinic, profund.
Adânca erudiție a acestui dascăl (NEGRUZZI).
2. Desăvârșit, deplin, total, nemărginit.
O liniște adâncă domnea în pădure (SADOVEANU). – Lat.
aduncus.