ademení (ademenésc, ademenít)
, vb. –
1. A înșela. –
2. A ispiti, a tenta. < Mag.
adomany „
corupere,
mită”, de unde în Trans. de N.
adămană „
ademenire” (
DAR). În vechime considerat
drept dacic (Hasdeu,
Col. Traian, 1874, p. 102) sau der. de la
momi (Cihac, II, 202). Der.
ademeneală, s.f. (
ademenire);
ademenitor, adj. (seducător, ispititor).