ADEVĂR
adj. și adv.
1. Adv. (Mold., Trans. SV) Cu adevărat, într-
adevăr.
A: Dumnedzău miluiaște și ne spăseaște adevăr. DVS, 22r; cf. STOICA.
C: Adevăr, și noi oameni sîntem și am putut și greși. N TEST. (1648); cf. VCC, 286.
2. Adj. (Mold., Criș.) Adevărat.
A: Pentru plîns..., carea iaste... făcătoriu bucuriei ceii adeveare. L SEC. XVII, 72v; cf. VARLAAM; URECHE; ARSENIE DIN BISERICANI; DOSOFTEI, PS; L SEC. XVII, 16v. ♢ (Substantival)
Am mărturisit adevara. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, PSALTIRE, 1680. ♢ Loc. adv.
Cu adevară, De adevară, Într-adevară = cu adevărat, într-
adevăr. Cf. DOSOFTEI, PS.
C: Tu ești adevăru Dumnedzu. MISC. SEC. XVII, 59r.
Etimologie:
ad + de + verum.
Cf.
așași (2),
bizuit;
fireș (2),
prisne (2).