ágriș (-și),
s.m. – Arbust cu
fructe comestibile. – Var. (Trans.)
agríșe, aghireáșe. Mag.
egres (
DAR; Gáldi,
Dict., 82), care
îl derivă din germ. med.
agras (‹ v. fr.
aigras ‹ lat.
*acrus, cf.
acru). De remarcat că *
acrus s-a contaminat probabil, din
epoca lat., cu
agrestis, și că de la „agrest” a
ajuns să însemne „
strugure verde”, cf. it.
agresto, sp.
agraz. Din it. cuvîntul a
ajuns, cu sensul de „arbust cu
fructe comestibile”, în sl.
agres,
ceh.
agrest,
pol.
agrest (Berneker 25). Accentul
rom. (
ágriș)
arată că nu
poate fi
vorba de un etimon sl., și că trebuie
plecat de la mag. Totuși, var.
dovedesc și existența unui prototip sl.,
fără a
părea probabilă o der.
directă din lat. (cf. REW 92, și Meillet, s. v.
ager). Tot din it. provin
alb.
grestë, sb.
greš, ogrešta, (Miklosich,
Fremdw., 73),
rus.
agrus,
dar cu sensul de „
strugure verde”. – Der.
agrișe, s.f. (
fructul agrișului).