agurídă (-ízi),
s.f. –
Strugure înainte de
coacere. – Mr.
aguridă, megl.
guridă. Mgr. ἀγουρίδα de la ἄγουρος „
verde” (gr. ἄωρος), cf.
alb.
aguridhe, bg.
agurida (Miklosich,
Fremdw., 73). În
Banat circulă
agur, s.m. „
vie sălbatică”, ce pare a reprezenta mgr. ἄωρος menționat. – Der.
agurijoară, s.f. (
plantă, portulacă);
agurizar, s.m. (
vie sălbatică).