albigenzi
s.m. pl. (< lat. [civitas]
Albigensium, germ.
Albigenser) Sectă creștină
rigoristă și
antiecleziastică,
apărută în S Franței, în orașul Albi (lat. Albigenses), datând din sec. 12. Inspirată de
maniheism, doctrina albigenzilor respingea tot ce este pământesc (ca fiind creație a
răului), nega pe Iisus Hristos ca întrupare,
Vechiul Testament, icoanele, clerul etc. Papa Inocențiu III a inițiat o cruciadă împotriva lor (1213 și 1218) în urma căreia secta a fost înfrântă.
(Notă: Informațiile provin din –
Dicționar enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999)