adj., s. m. f. (suferind) de alienație mintală. (< fr. aliéné, lat. alienatus)
vb. I. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune). II. refl. 1. (fig.) a deveni ostil societății, a se simți izolat. 2. a înnebuni. (< fr. aliéner, lat. alienare)